PATRIMONIUL. MASE PATRIMONIALE ȘI PATRIMONII DE AFECTAȚIUNE (I)

Începem această serie de 10 articole destinate analizei instituțiilor de drept civil cu deosebită importanță în practică, și mai ales în practica notarială, prin aducerea în atenția cititorilor noștri a implicațiilor pe care le relevă divizarea patrimoniului în mase patrimoniale cu regimuri juridice diferite în viața de zi cu zi, cum ar fi înstrăinarea imobilelor construite de un întreprinzător, căsătorit sub regimul comunității legale de bunuri (ce reprezintă studiu de caz al acestei prime părți a articolului), înstrăinarea patrimoniului de afectațiune, precum și încheierea contractelor de fiducie în care calitatea de fiduciar o are notarul public.

Pentru o bună înțelegere a acestei teme extrem de complexe, se impune să prezentăm pentru început principalele reglementări legislative.

 

 

 

Art. 31 Cod civil

Patrimoniul. Mase patrimoniale și patrimonii de afectațiune 

(1) Orice persoană fizică sau persoană juridică este titulară a unui patrimoniu care include toate drepturile și datoriile ce pot fi evaluate în bani și aparțin acesteia. 

(2) Acesta poate face obiectul unei diviziuni sau unei afectațiuni numai în cazurile și condițiile prevăzute de lege. 

(3) Patrimoniile de afectațiune sunt masele patrimoniale fiduciare, constituite potrivit dispozițiilor titlului IV al cărții a III-a, cele afectate exercitării unei profesii autorizate, precum și alte patrimonii astfel determinate. 

Art. 32 Cod civil

Transferul intrapatrimonial 

(1) În caz de diviziune sau afectațiune, transferul drepturilor și obligațiilor dintr-o masă patrimonială în alta, în cadrul aceluiași patrimoniu, se face cu respectarea condițiilor prevăzute de lege și fără a prejudicia drepturile creditorilor asupra fiecărei mase patrimoniale. 

(2) În toate cazurile prevăzute la alin. (1), transferul drepturilor și obligațiilor dintr-o masă patrimonială în alta nu constituie o înstrăinare. 

Art. 33 Cod civil

Patrimoniul profesional individual

(1) Constituirea masei patrimoniale afectate exercitării în mod individual a unei profesii autorizate se stabilește prin actul încheiat de titular, cu respectarea condițiilor de formă și de publicitate prevăzute de lege. 

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul măririi sau micșorării patrimoniului profesional individual. 

(3) Lichidarea patrimoniului profesional individual se face în conformitate cu dispozițiile art. 1941-1948, dacă prin lege nu se dispune altfel.

Patrimoniul – definiție, trăsături, diviziuni patrimoniale

Patrimoniul este „totalitatea drepturilor și obligațiilor, care au valoare economică, aparținând unei persoane”. În ceea ce privește studiul nostru, dintre trăsăturile patrimoniului vom sublinia unicitatea patrimoniului, care este exprimată de ideea că orice persoană are un singur patrimoniu și divizibilitatea patrimoniului, care în pofida unicității sale, îi permite să fie divizibil. Aceasta înseamnă că în cuprinsul patrimoniului legea permite crearea mai multor mase de bunuri cu regimuri juridice deosebite. Cum foarte bine a subliniat dl. prof. univ. dr. Valeriu Stoica în cadrul unei conferințe INPPA din septembrie 2011, diviziunea patrimoniului și afectațiunea patrimoniului, nu sunt idei distincte. Afectațiunea este scopul divizării și, ca urmare, sunt două perspective diferite asupra aceluiași fenomen. Nu este nicio disjuncție între cele două idei. Așadar, diviziunea patrimonială este genul, iar afectațiunea patrimonială este specia. Totuși, nu întotdeauna la baza diviziunii, ca mijloc, stă afectațiunea – exemplul masei bunurilor comune și masei bunurilor proprii a persoanei fizice are la bază diviziunea dar ea își are izvorul în lege în lipsa unei convenții matrimoniale și nu în voința persoanei de a situa un anumit bun într-o masă patrimonială sau în alta.

 

Pentru a înțelege noțiunea de divizibilitate a patrimoniului, se poate oferi drept exemplu patrimoniul persoanelor căsătorite. Patrimoniul acestora va fi astfel format din două mase patrimoniale: masa bunurilor comune, care este formată din bunurile dobândite de oricare dintre soți în timpul căsătoriei și masa bunurilor proprii.

 

Patrimoniile de afectațiune, reglementate de dispozițiile art. 31 alin. (3) C. civ. ca diviziuni patrimoniale, sunt: masele patrimoniale fiduciare, cele afectate exercitării unei profesii autorizate, precum și alte patrimonii astfel determinate.

 

În prezentul articol ne vom opri mai ales asupra maselor patrimoniale afectate exercitării unei profesii autorizate, precum și alte patrimonii astfel determinate, urmând a aloca un spațiu mai amplu maselor patrimoniale fiduciare în următorul articol, având în vedere rolul semnificativ pe care îl are notarul public.

 

Astfel, o categorie aparte a maselor patrimoniale o reprezintă cele afectate exercitării profesiei. În această situație vorbim de patrimoniul liber-profesioniștilor, folosindu-se adesea și noțiunea de „patrimoniu profesional”, sintagmă împrumutată din Statutul profesiei de avocat. Astfel, art. 196 prevede că ,,societatea civilă profesională este constituită din 2 sau mai mulți avocați definitivi, care contribuie în natură și/sau în numerar la constituirea unui patrimoniu de afectațiune în vederea desfășurării activității profesionale”

 

Exercitarea unei profesii autorizate este specifică avocaților, notarilor publici, executorilor judecătorești, medicilor, arhitecților, practicieni în insolvență ș.a. Acești profesioniști pot constitui în patrimoniul propriu o masă patrimonială care va fi afectată exercitării profesiei. Se consideră că „o profesie autorizată de lege ar fi acea ocupație în cazul căreia calificarea specifică este definită de lege, iar exercitarea îndeletnicirii respective se poate face numai în condițiile prescrise de lege”.

 

Constituirea patrimoniului afectat exercitării în mod individual a unei profesii autorizate se stabilește prin actul încheiat de titularul profesionist autorizat, cu respectarea condițiilor de formă și publicitate prevăzute de lege, modificarea ulterioară a acestuia fiind posibilă tot printr-un act juridic unilateral, conform prevederilor art. 33 alin. (1) și alin. (2) C. civ.

 

Mai pot constitui mase patrimoniale de afectațiune și comercianții persoane fizice. Astfel, potrivit art. 2 lit. j) din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, patrimoniul de afectațiune este „totalitatea bunurilor, drepturilor și obligațiilor persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, afectate scopului exercitării unei activități economice, constituite ca o fracțiune distinctă a patrimoniului persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, separată de gajul general al creditorilor personali ai acestora”. 

 

Indiferent că este vorba de divizarea patrimoniului sau de constituirea unor patrimonii de afectațiune, acestea nu se pot realiza decât în cazurile și condițiile prevăzute de lege.

Transferul intrapatrimonial și înstrăinarea patrimoniului de afectațiune. 

Aplicație – înstrăinarea patrimoniului de afectațiune profesional al medicilor de familie

În ceea ce privește transferul intrapatrimonial prevăzut de art. 32 Cod civil, prin acesta se înțelege posibilitatea trecerii unor bunuri dintr-o masă patrimonială în altă asemenea masă, constituită în cadrul aceluiași patrimoniu. Asemenea operațiuni sunt posibile indiferent dacă se realizează între o diviziune a patrimoniului și altă asemenea diviziune, între patrimoniile de afectațiune sau între o diviziune a patrimoniului și un patrimoniu de afectațiune. Fiind realizat prin simpla manifestare de voință a titularului patrimoniului, transferul intrapatrimonial este un act juridic unilateral

 

Conform art. 32 alin. (2) Cod civil, transferurile intrapatrimoniale, în înțelesul dat de primul alineat al textului citat, nu constituie o înstrăinare, indiferent dacă are ca obiect drepturi sau obligații. Consecințele sunt cel puțin două: actul juridic prin care se realizează transferul nu trebuie să îmbrace forma autentică nici chiar în situațiile în care ar fi vorba despre imobile; transferul nu este taxabil din punct de vedere fiscal. 

 

Din interpretarea prevederilor alin. (2) al art. 33 Cod civil rezultă că mărirea sau micșorarea patrimoniului profesional individual se realizează tot prin act juridic unilateral încheiat de titular, cu respectarea condițiilor de formă și de publicitate prevăzute de actul normativ care reglementează exercitarea respectivei profesii. Textul are în vedere doar situațiile în care mărirea sau micșorarea patrimoniului profesional individual se realizează pe calea unui transfer intrapatrimonial, așa cum este acesta definit de art. 32. Dacă, spre exemplu, mărirea patrimoniului profesional individual se va face prin achiziționarea unui bun imobil de la altă persoană, actul juridic va trebui să îmbrace forma autentică, iar dobândirea dreptului de proprietate va fi condiționată de înscrierea în cartea funciară.

 

Și dacă tot suntem la capitolul transferului, trebuie să aducem în discuție și înstrăinarea patrimoniului de afectațiune. Nu se are în vedere înstrăinarea bunurilor ce compun patrimoniul de afectațiune, respectiv înstrăinarea fondului de comerț ca universalitatea de fapt, deși unii autori apreciază că aceasta este singura modalitate de „înstrăinare” a patrimoniului de afectațiune. În egală măsură, se are în vedere transmiterea cu titlu universal a unei diviziuni a patrimoniului comerciantului persoană fizică, a unor mase patrimoniale, nu transmiterea universală a patrimoniului acestuia, transmisiune interzisă prin acte între vii.

 

Posibilitatea unei astfel de înstrăinări este susținută și de practica legislației germane și franceze. Astfel Codul civil german și de Codul comercial francez prevăd înstrăinarea patrimoniului de afectațiune. În acest sens, prin art. L 526-17 – I C. com. francez se reglementează expres instituția transmiterii prin acte între vii a patrimoniului de afectațiune, transmitere ce poate interveni atât prin act cu titlu oneros, cât și prin act cu titlu gratuit, respectiv prin: vânzare, donație, aducerea cu titlu de aport la o societate a patrimoniului, fie către persoane fizice, fie către persoane juridice. În documentele de publicitate ale transferului patrimoniului de afectațiune trebuie precizate drepturile, bunurile, obligațiile și valorile mobiliare ce compun patrimoniul de afectațiune. O primă referire se poate face la art. 791 Cod civil, ce reglementează transferul masei patrimoniale fiduciare de la fiduciar la beneficiar, ca efect al încetării contractului de fiducie. În acest context, patrimoniul fiduciar își schimbă titularul, în raport de patrimoniul căruia își menține caracterul special, continuând să existe ca universalitate până în momentul plății datoriilor fiduciare.

 

Tot prin acte între vii pot fi înstrăinate și patrimoniile de afectațiune ale profesioniștilor. Menționăm astfel art. 73 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății,,Preluarea activității unui praxis existent de către un alt medic de familie, în condițiile încetării activității medicului titular, se face prin transmiterea patrimoniului de afectațiune profesională deținut către medicul care preia praxisul. Noul deținător va aduce la cunoștință autorităților de sănătate publică teritoriale, caselor de asigurări de sănătate, respectiv pacienților, preluarea praxisului. Criteriile și metodologia de preluare se stabilesc prin norme aprobate prin ordin al ministrului sănătății”, precum și art. 198 alin. (4) din Statutul din 2011 al profesiei de avocat,,Societatea civilă profesională nu încetează în situația divizării parțiale (desprindere) în cazul în care o parte din patrimoniul său de afectațiune profesională se desprinde și se transmite către o altă formă de exercitare a profesiei de avocat, care există sau care ia astfel ființă”.

 

Dispozițiile legii în materia înstrăinării patrimoniului de afectațiune profesional al medicilor de familie sunt extrem de interesante. Praxisul medicului de familie reunește patrimoniul de afectațiune profesională, infrastructura cabinetului, aflată în proprietatea sau în folosința medicului, și clientela. Legea permite ca înstrăinarea patrimoniului de afectațiune profesional al medicilor de familie să se realizeze prin acte între vii, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, menționându-se expres actele juridice ce pot avea ca obiect patrimoniul de afectațiune profesional. Potrivit dispozițiilor art. 5 din Ordinul Ministerului Sănătății Publice nr. 1322 din 2 noiembrie 2006, „obiectul preluării activității unui praxis îl reprezintă patrimoniul de afectațiune profesională, iar modalitățile de preluare a activității unui praxis pot fi: vânzarea, schimbul, donația, legatul, locațiunea, comodatul, uzufructul, aportul la capitalul social”. În realizarea acestei operațiuni juridice, reglementarea legală specială stabilește modalități particulare de realizare a publicității preluării praxisului. Publicitatea generală a transferului patrimoniului de afectațiune profesional al medicilor de familie se realizează atât de către medicul cedent, prin formalități specifice, cât și de către noul deținător, prin comunicarea actului de transfer autorităților de sănătate publică teritoriale, Casei de Asigurări de Sănătate și pacienților.

 

Astfel în doctrină se opinează că înstrăinarea prin acte între vii a patrimoniului de afectațiune al comerciantului persoană fizică, deși complicată, este posibilă. Astfel trebuie avute în vedere problema obligațiilor patrimoniului de afectațiune și a dreptului de urmărire al creditorilor profesionali. Drepturile creditorilor nu sunt afectate însă prin înstrăinarea patrimoniului de afectațiune, fiind legate de patrimoniu, nu de titularul acestuia. Rămâne neatins caracterul nelimitat al răspunderii subsidiare a comerciantului cedent al patrimoniului de afectațiune. Înstrăinarea patrimoniului de afectațiune nu poate genera o modificare a drepturilor creditorilor profesionali și nici transferul de responsabilitate nelimitată de la cedent către cesionar. Cu toate acestea, nu este exclusă posibilitatea ca, prin convenția de înstrăinare, cesionarul să preia și această obligație a cedentului.

 

Înstrăinarea patrimoniului de afectațiune a comerciantului persoană fizică presupune încheierea actului juridic de înstrăinare cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru valabilitatea și opozabilitatea tuturor operațiunilor juridice conținute de acest act juridic complex: vânzare, cesiune de creanță, preluarea de datorie, cesiunea de contract ș.a.

 

În funcție de conținutul patrimoniului de afectațiune și de operațiunile juridice implicate de transferul acestuia, actul de transfer va îmbrăca forma înscrisului sub semnătură privată sau a înscrisului autentic notarial. Pentru publicitatea și opozabilitatea față de terți a actului de transfer a patrimoniului de afectațiune, se impune efectuarea mențiunii în registrul comerțului, înscrierea acestuia în cartea funciară ori de câte ori printre bunurile patrimoniului de afectațiune se află bunuri imobile, drepturi reale sau/și alte drepturi, fapte sau raporturi juridice, dacă au legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară, și înscrierea în arhiva electronică de garanții mobiliare, fiind în discuție cesiunea unei universalități de creanțe (art. 1579 C. civ.). De asemenea trebuie menționat Registrul Național de Publicitate a Maselor Patrimoniale, unde orice persoană care desfășoară o profesie autorizată, individual sau în asociere, indiferent de data la care și-a început activitatea va putea solicita înscrierea masei patrimoniale profesionale. Registrul garantează opozabilitatea față de terți a constituirii sau modificării  masei patrimoniale profesionale și a componenței acesteia.

 

Întrucât utilizarea patrimoniului de afectațiune ca instrument în derularea afacerilor nu poate fi concepută fără posibilitatea înstrăinării lui prin acte între vii, ar trebui ca, în modalitate expresă, legea română să permită și comercianților o astfel de înstrăinare, având ca punct de referință reglementarea înstrăinării patrimoniilor de afectațiune profesionale, precum și modelele oferite de alte legislații europene.

Întinderea drepturilor creditorilor asupra fiecărei mase patrimoniale

Ajungem astfel și la o altă problemă extrem de importantă ce trebuie discutată, și anume cea ridicată de partea finală a primului alineat al art. 32 Cod civil care prevede că transferul nu trebuie să prejudicieze drepturile creditorilor asupra fiecărei mase patrimoniale.

 

Conform regulii generale, instituite prin art. 2324 alin. (1) C. civ., cel care este obligat personal răspunde cu toate bunurile sale mobile și imobile, prezente și viitoare. Ele servesc drept garanție comună a creditorilor săi. Evident, se instituie principiul răspunderii nelimitate pentru datorii, patrimoniul general reprezentând garanția comună, gajul general al creditorilor.

 

Potrivit art. 2324 alin. 3, creditorii ale căror creanțe s-au născut în legătură cu o  anumită diviziune a patrimoniului autorizată de lege pot să se îndrepte doar asupra bunurilor din acea masă patrimonială căreia i-au fost afectați. În măsura în care acestea nu sunt suficiente, creditorul se poate îndrepta și asupra restului bunurilor din patrimoniu.

 

În cazul comerciantului persoană fizică, creditorii personali nu pot emite pretenții asupra bunurilor din patrimoniul de afectațiune, limitându-se la un drept de gaj general asupra patrimoniului personal, chiar dacă bunurile acestui patrimoniu nu sunt suficiente pentru îndestularea creanțelor acestora. Limitarea dreptului de urmărire la patrimoniul de afectațiune nu funcționează în privința creditorilor profesionali ai comerciantului. Legitimându-și acțiunea prin insuficiența bunurilor în patrimoniul de afectațiune, creditorii profesionali pot trece granița dintre patrimoniile speciale, pășind în patrimoniul personal al debitorului și urmărindu-i bunurile personale. Într-o asemenea ipoteză, creditorii personali ai comerciantului pot invoca beneficiul de discuțiune împotriva creditorilor profesionali până când aceștia fac dovada urmăririi tuturor elementelor de activ din patrimoniul de afectațiune al comerciantului. Însă, comerciantul nu își poate proteja patrimoniul personal de urmărirea creditorilor profesionali. Totuși, am putea împrumuta unele din măsurile luate în dreptul comparat, cum ar fi reglementarea din legislația franceză ca reședința principală a oricăror întreprinzători individuali să devină insesizabilă.

 

Potrivit aceluiași articol, situația e cu totul alta în cazul profesiilor autorizate de lege – Bunurile care fac obiectul unei diviziuni a patrimoniului afectate exercițiului unei profesii autorizate de lege pot fi urmărite numai de creditorii ale căror creanțe s-au născut în legătură cu profesia respectivă. Acești creditori nu vor putea urmări celelalte bunuri ale debitorului”. În oricare dintre cele două situații de excepție, creditorii personali ai întreprinzătorului nu au acces la bunurile din patrimoniul de afectațiune, fiind exclus concursul creditorilor personali ai debitorului asupra patrimoniului de afectațiune al acestuia. Tot în acest context trebuie menționat și art. 728 Cod procedură civilă – Bunurile destinate exercitării ocupației sau profesiei debitorului – ,,(1) Bunurile mobile care fac obiectul unei diviziuni a patrimoniului afectate exercițiului unei profesii autorizate nu pot fi urmărite decât de către creditorii ale căror creanțe s-au născut în legătură cu exercitarea profesiei respective. Dacă bunurile nu sunt afectate unui patrimoniu profesional individual, însă servesc la exercitarea ocupației sau profesiei debitorului persoană fizică, pot fi supuse urmăririi silite numai dacă nu există alte bunuri urmăribile și numai pentru obligații de întreținere sau alte creanțe privilegiate asupra mobilelor”.

Studiu de caz. Înstrăinarea imobilelor construite de un întreprinzător, căsătorit sub regimul comunității legale de bunuri

 

Încheiem această primă parte a articolului, prin analiza unei spețe ce pune numeroase întrebări, dar și probleme în practica notarială, dar și în domeniul cărții funciare și al fiscalității. Care este modalitatea prin care imobilele construite de un dezvoltator imobiliar persoană fizică (întreprinzător), căsătorit sub regimul matrimonial al comunității legale pot fi înstrăinate? Pot fi aceste bunuri afectate masei patrimoniale pe care și-o va constitui întreprinzătorul în vederea desfășurării activitității, și dacă da, în ce modalitate? Această speță a fost tratată într-un mod extrem de elaborat în revista ,,Buletinul Notarilor Publici” ANUL XXII NR. 3. Aici însă vom prezenta doar concluziile acestui amplu studiu, exprimându-ne totodată opiniile și întrebările noastre.

 

Astfel s-a afirmat că aceste imobile constituie elemente ale fondului de comerț ce intră în comunitate, având în vedere prevederile art. 340 lit. c) din Codul civil – ,,bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soți constituie bunuri ale sale, proprii, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerț care face parte din comunitatea de bunuri”.

 

De asemenea s-a pus întrebarea dacă există vreo posibilitate ca imobilele, elemente ale fondului de comerț ce intră în comunitatea matrimonială, să fie înstrăinate doar de către soțul comerciant, fără a mai fi necesar consimțământul celuilalt soț? Răspunsul este afirmativ, dacă soții își modifică regimul matrimonial procedând la restrângerea comunității față de aceste elemente ale fondului de comerț; în urma acestui demers, imobilele construite în scopul vânzării vor trece din masa comunității în cea a bunurilor proprii ale soțului comerciant. Astfel soțul comerciant va putea încheia singur actele de dispoziție referitoare la aceste imobile, nemaiavând nevoie de consimțământul soției. Tot în studiul menționat s-a afirmat că această convenție matrimonială nu constituie o modalitate de transmitere a dreptului de proprietate între soți și nici de constituire a altui drept real în favoarea comerciantului; convenția are semnificația reglementării raporturilor juridice dintre ei în privința regimului comunității, prin adoptarea unei comunități restrânse – motiv pentru care această operațiune juridică nu este susceptibilă de înscriere, ci doar de notare în cartea funciară. Tot în sprijinul acestei păreri vine și publicația Noul Cod civil – Comentariu pe articole Ediția 2 – Fl.A.Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coordonatori), la art. 32 Cod civil – transferul intrapatrimonial precizează că dacă regimul matrimonial este cel al comunității convenționale ei pot restrânge comunitatea la anumite bunuri determinate (art. 367 lit. b Cod civil), ceea ce se poate realiza inclusiv prin trecerea unor bunuri care până atunci făceau parte din comunitate în categoria bunurilor proprii ale unuia dintre soți. Astfel convenția matrimonială se va nota în partea a III-a a cărții funciare ce cuprinde drepturi, fapte sau raporturi juridice care au legătură cu imobilele respective, ÎNSĂ nu se va înscrie dreptul de proprietate exclusivă al soțului comerciant, ci se va proceda doar la notarea convenției matrimoniale.

 

Aici intervine una dintre nelămuririle noastre: deși se afirmă că bunurile trec din masa comunității în cea a bunurilor proprii ale soțului comerciant, totuși se menționează că în cartea funciară nu se va înscrie dreptul de proprietate exclusivă a soțului comerciant, ci se va proceda doar la notarea convenției matrimoniale. Deși am luat cunoștință de faptul că nu este văzută ca o transmitere a dreptului de proprietate între soți, totuși bunul devine bun propriu al soțului comerciant – de ce nu s-ar reglementa corespunzător și în cartea funciară? Desigur aici intervine problema taxei OCPI. Noi considerăm ar trebui ca imobilul să fie intabulat exclusiv pe numele soțului comerciant.

 

S-a opinat că în situația analizată își vor găsi aplicare mai ales prevederile art. 902 alin. (2) pct. 4 din Codul civil, potrivit cărora convenția matrimonială se notează în cartea funciară; tariful operațiunii notare este stabilit în sumă fixă (60 lei), potrivit punctului 2.4. din Anexa nr. 1 la Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 39/2009 privind aprobarea tarifelor pentru serviciile furnizate de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și unitățile sale subordonate și a taxei de autorizare pentru persoanele care realizează lucrări de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei și cartografiei [cod serviciu 2.4.2. din rubrica Alte notări (inclusiv radierea)].

 

Mai mult se menționează în doctrină că analizând teoretic operațiunea ce are loc în această situație, potrivit reglementării din Codul civil, în caz de afectațiune drepturile și obligațiile pot trece dintr-o masă patrimonială în alta în cadrul aceluiași patrimoniu, fără ca transferul intrapatrimonial să constituie înstrăinare, întrucât dreptul de proprietate (respectiv bunul asupra căruia acesta poartă) nu părăsește patrimoniul persoanei respective. În privința soțului comerciant, imobilele ca elemente ale fondului de comerț vor trece din comunitate în masa bunurilor sale proprii, acest transfer intrapatrimonial neavând semnificația înstrăinării imobilelor. Legiuitorul a precizat că acest transfer nu constituie o înstrăinare pentru a pune capăt acțiunii Ministerului Finanțelor care taxa aceste transferuri în cadrul patrimoniului aceleiași persoane ca și cum era vorba despre înstrăinări.

BIBLIOGRAFIE

Dobrev, Dumitru, ,,Teoria maselor patrimoniale în Noul Cod Civil, sau Despre egalitate, dar… nu pentru căței”, accesat la data de 13.10.2021;

Dunca, Doina, Studiu de caz în Revista Buletinul Notarilor, ANUL XXII NR. 3 ;

Piperea, Gheorghe, ,,Fracționarea patrimoniului și segregarea creditorilor în ,,Revista Română de Drept al Afacerilor”, numărul 10, 2011;

Țăndăreanu, Nicoleta, ,,Concepția noului cod civil cu privire la patrimoniu”, accesat la 15.10.2021;

Tuleașcă, Luminița, ,,Patrimoniul de afectațiune – instrument în derularea afacerilor”, accesat la data de 08.10.2021